Just another WordPress.com weblog

Ultimele

O valoare in pictura: Fortu Nastase

Am ajuns in fata Clubului Copiilor – Barlad. Mi-am luat inima in dinti, si am pasit pe covorul albastru, plin de speranta ca voi intalni un membru stimat al Uniunii Artistilor Vizuali din Romania, pictorul Fortu Nastase. Am ciocanit la usa, astfel intampinand primul obstacol. Nu raspundea nimeni. Dezamagit, am dat sa plec, dar mi-a venit o idee ce  nu prea corespundea eticii de jurnalist, insa…vremurile disperate, cer masuri disperate: am incercat prin spatele cladirii. Grilajul ce odata acoperise usa din spate, era descuiat, asa ca mi-am facut curaj si am batut la usa. Dinauntru se auzi o voce calda, joasa, abia perceptibila, prevestind firea unui om bun, a unui artist incercat de viata, dupa cum urma sa realizez discutand cu dansul: ”…Cine e ?”. M-am recomandat drept Dorin Tecuceanu, premiant cu locul al doilea la Concursul International de Arta “Nicolae N. Tonitza”, organizat de dansul. Cu o saptamana inainte de sosirea mea in Barlad, am luat legatura cu maestrul, anuntandu-l ca voi sosi intr-una din zilele ce vor urma.

painter - watermarked

Mi-a deschis, placut surprins, si m-a invitat in atelierul sau. Mainile sale ridate erau acoperite din loc in loc cu un albastru inchis, de unde mi-am dat seama ca il deranjasem in plina munca. Mi-am cerut scuze, insa el m-a asigurat ca nu e nicio problema. Pasind in interiorul atelierului puteai simti mirosul intepator al acrilicelor pe care le folosea in pictura, amestecat cu o tenta de dulceag-acrisor ce provenea de la caisele lasate pe o farfurioara in mijlocul mesei din atelier. Am mers impreuna intr-un birou, unde isi tinea picturile din vremea facultatii, executate sub indrumarea pictorului Dan Hatmanu, la Iasi, pictor despre care mi-a povestit ca a avut o influenta deosebita asupra sa. Am cautat impreuna meticulous prin zecile de plicuri cu adeverinte si diplome, discutand despre organizarea concursului si numarul impresionant de participanti de anul acesta. Avand preocupare, nu am realizat cum a trecut timpul, si peste 15 minute inca discutam, fara sa ne dam seama ca nu cautam unde trebuie. Razand, m-a anuntat de greseala, si s-a indreptat spre atelierul sau, de unde a venit cu alt brat de plicuri. Cand in sfarsit am gasit plicul corect, ne-am intors in atelier admirand picturile din galeria Clubului. S-a asezat pe un scaun, si a scos cateva albume cu lucrarile sale, in present expuse in tari ca Germania, Italia, SUA, dar si Romania, deoarece au “priza” mai mult in strainatate. Lumina calda ce batea prin geamul din spatele sau ii conferea o aura deosebita, avand ca persoana o prezenta linistitoare. Mi-am dat seama atunci ca aveam in fata un om implinit sufleteste prin arta sa.

Mentionez cateva din premiile care i-au fost decernate de-a cursul anilor, maestrul fiind nascut  in 1950, la Ranzesti, Falciu: „American Medal of Honor”, din partea American Biographical Institute pentru intreaga sa activitate artistica; Institutul International „Board of Research” din SUA l-a nominalizat pentru Personalitatea Anului 2004 si multe altele. Deja cunoscand raspunsul, insa curios din fire, l-am intrebat:“Ce anume v-a determinat sa va indreptati spre arta?”. Zambind, mi-a aruncat o privire poznasa, si mi-a marturisit: ”Pasiunea. Pentru pasiune merita sa tragi cu dintii, sa te tarasti si in genunchi.”

Dandu-mi seama ca l-am retinut deja prea mult din munca sa, careia si-a dedicat intreaga viata, i-am multumit pentru ca m-a primit in atelierul sau, si l-am asigurat ca il voi contacta cand voi fi acceptat la Universitatea Nationala de Arte din Bucuresti. Mi-a oferit drept cadou de plecare, una din caisele de pe masa din atelier, si astfel ne-am luat ramas bun. Ma bucur ca am avut sansa sa discut cu unul dintre oamenii de valoare ai Romaniei, care si-a urmat visul in pofida tuturor greutatilor si obstacolelor care s-au ivit in calea sa.

Pixar does it again: The Spirit Of Adventure stunnes audience

draft_lens2293798module12644379photo_1226942362upmovieFa cunostinta cu Carl Fredricksen, un batranel de 78 de ani, care si-a gasit perechea in tinerete, pe Ellie, dupa un criteriu cel putin neobisnuit, si anume: pasiunea comuna pentru un explorator faimos la vremea respectiva. Visul acestui cuplu era sa ajunga sa locuiasca intr-o zi in America de Sud, deasupra Cascadei Paradisului. Se trezeste insa la venerabila varsta mentionata mai sus ca nu isi indeplinise visul respectiv. Desi unii ar considera acest scop al lui doar un vis, acesta isi pune in minte sa il transforme in realitate, oricat de irealizabil ar parea. Cu ajutorul lui Russel, un tanar cercetas de numai 8 ani, si al altor personaje pe care protagonistul acestei povesti le intalneste pe parcursul aventurii sale, Carl porneste cu destinatia bine stabilita in minte: Cascada Paradisului. Ce zici, va reusi un batranel de varsta lui sa parcurga sutele de kilometri pana acolo? Acest lucru il vei afla numai vizionand filmul, ceea ce personal recomand din toata inima. Acest film te va tine in suspans, insa te va si relaxa, iti va trezi sentimente de nostalgie, dar te va si incanta totodata :). Vizionare placuta!

Hey! Put your eyes up here!

watermarkedM-am nascut intr-un loc uitat de lume, pe care nativii prefera sa-l puna deoparte, uitandu-l pe parcursul propulsarii lor in cariere, asta in cazul celor care reusesc sa iasa de aici… sau daca stiu ce inseamna „cariera”. Se numeste Slatina, Oltenia.

Stiu ca a deschide un blog e o chestiune foarte la moda in zilele  noastre, chiar si printre cei care nu au nimic de spus nimanui, insa am decis sa urmez acest  curent nu pentru a ma conforma trend-ului maselor, ci pentru a ma organiza si a-mi materializa  gandurile si ideile sub forma unor articole concrete, pe care sa le gasesc la nevoie imediat,  nu sa le caut ore intregi prin hardul calculatorului. Esti liber sa comentezi pe baza articolelor care le voi scrie cu timpul, chiar te invit sa faci asta, caci eu cu timpul mi-am descoperit o afectiune de tip social tipica adolescentilor, si anume nevoia de a cunoaste cat mai multe persoane noi. Imi plac discutiie aprinse pe baza subiectelor care merita dezbatute, spre deosebire de genul acelora abordate de tabloide si ziarele de calitate informativa scazuta, adresate maselor, construite pe baza zvonurilor legate de vedete sau politicieni.

Acest blog nu se vrea a fi scris intr-o maniera satirica la adresa societatii zilelor noastre, ci din postura unui observator al evenimentelor  care ma afecteaza pe mine si posibil si pe ceilalti adolescenti cu o varsta apropiata de a mea. Te astept cu ardoare ca partener de discutie prin intermediul blogului.